În cultura română, Lucian Blaga reprezintă cea mai mare personalitate creatoare a secolului XX. Opera sa – de poet, filozof, eseist, dramaturg si traducător de poezie – constituie o sinteză personală de mare originalitate, de profundă inspiratie națională, alimentată de o uimitoare deschidere spre cele mai variate aspecte ale spiritului uman: filozofie si stiinţă, istorie şi religie, şi îndeosebi domeniul complex şi controversat al artelor.

Lucian Blaga (1895-1961) s-a născut în satul Lancrăm (judeţul Alba) din centrul Transilvaniei; a studiat la Sibiu şi la Brasov şi a urmat studiile teologice la Viena. După o perioadă de aproape şapte ani în diplomaţie, la Berna si Lisabona, a devenit profesor la Universitatea din Cluj-Napoca, unde s-a creat special pentru el catedra de Filozofia culturii, domeniul principal al activităţii sale de intelectual. Patru trilogii configurează gândirea sa filozofică: Trilogia cunoaşterii, Trilogia culturii, Trilogia valorilor şi Trilogia cosmologică. În sistemul său metafizic, accentul cade atât pe problema ontologică şi cosmologică, cât si pe cautarea gnoseologică.

Viziunea filozofului a fost împărtăşită de poet, a carui operă lirică demonstrează influenţa expresionismului german. Expresionismul lui Blaga are o coloratură distinct românească: el constituie o investigare a latenţelor tradiţionale autohtone. Opera sa lirică, publicată în volume precum „Poemele luminii”, „Paşii profetului”, „În marea trecere”, „Laudă somnului” manifestă o preocupare pentru morfologia miracolului.

Aceeaşi preocupare pentru miracol se face simtiţă în piesele sale de teatru care pot fi privite ca un teatru de idei poetice. Piesele sale tratează teme precum istoria şi naţionalismul, subiecte religioase şi mitice grevate pe fondul eresurilor populare româneşti. „Meşterul Manole”, cea mai cunoscută piesa a sa, tratează problema eroismului şi a sacrificiului necesar creaţiei.

Însă dacă Blaga a manifestat un mare interes faţă de geniul nostru popular, geniul universal l-a fascinat de-a dreptul. Poeziile traduse din mari poeţi ai lumii, incluzând capodopera lui Goethe, „Faust”, dovedesc talentul său poetic şi elasticitatea gândirii sale.

Blaga a murit în 1961 (la vârsta de 66 de ani), într-un moment în care poetul nu-şi epuizase nici pe departe resursele creatoare. Moartea sa prematură a fost deznodământul inevitabil al lungilor ani de persecuţie din partea regimului comunist care l-au transformat pe Blaga într-un paria social.

Adversităţile cu care s-a confruntat Blaga în timpul vieţii vor fi mai bine percepute dacă ne gândim că în anii ’50, când Blaga a fost nominalizat pentru premiul Nobel, autoritătile române ale timpului nu i-au permis să răspundă anunţului făcut de Academia Regală din Suedia. Însă dacă autorităţile timpului i-au anulat dreptul la Premiul Nobel, nimeni nu va putea influenţa destinul operei pe care Blaga a lasat-o urmaşilor săi.